În contextul unui fenomen tot mai accentuat de îmbătrânire a populaţiei care pune presiune din ce în ce mai mare asupra mecanismelor de protecţie socială, gestionarea sistemului de pensii a reprezentat o provocare pentru toate statele lumii, inclusiv pentru cele dezvoltate economic, cu sisteme de securitate socială cu tradiţie. Sistemele de pensii din toată lumea se află într-o perioadă de reformă şi reinventare. Costurile mari ale vechilor sisteme au condus la regândirea acestora şi la apariţia sistemului de contribuţii definite, în care pensia este strict determinată de aportul fiecărei persoane şi fructificat de-a lungul vieţii prin investiţii. Reforma sistemului de pensii din România constă în extinderea bazelor sistemului de pensii, prin adăugarea la cea de stat (Pilonul I – sistemul de pensii publice) a încă două surse de pensie private (Pilonul II – sistemul de pensii administrate privat şi Pilonul III – sistemul de pensii facultative). România, prin implementarea sistemului de pensii administrate privat şi facultative, s-a aliniat la aceste tendinţe. În perioada 2004 – 2006 a fost elaborată legislația primară a sistemului de pensii private: Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat şi Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative.
Pilonul III vizează sistemul de pensii facultative, fondurile de pensii facultative fiind administrate de societăți pe acțiuni, iar sistemul fiind bazat pe aderare facultativă şi conturi individuale. Pensia facultativă Pilon III este destinată creşterii resurselor financiare disponibile la vârsta pensionării. Spre deosebire de „pensiile private obligatorii” (Pilonul II), legislaţia privind pensiile facultative (Pilon III) nu condiționează participarea la fondurile de pensii facultative în funcţie de vârstă, oricine având posibilitatea să contribuie la un fond de pensii facultative cu până la 15% din veniturile brute realizate lunar.