În perioada 2005-2008 România a pus bazele reformei sistemului de pensii, schimbările fiind date de intrarea în vigoare a Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat şi a Legii nr. 204/2006 privind pensiile facultative. Astfel, a fost stabilit şi consolidat cadrul legislativ care reglementează organizarea şi funcţionarea entităţilor de pe piaţa pensiilor private, precum şi supravegherea prudenţială a administrării acestor fonduri. Alături de raţionalizarea sistemului public, reforma a constat în extinderea bazelor sistemului de pensii prin adăugarea încă a unei surse de pensie (Pilonul II), suplimentar pensiei publice (Pilonul I). Echilibrarea sistemului de pensii a avut în vedere pe de o parte eliminarea presiunii asupra bugetului asigurărilor sociale şi implicit asupra bugetului de stat, iar pe de altă parte stimularea creşterii economice prin investirea sumelor acumulate în conturile fondurilor de pensii, investire destinată creșterii randamentului așteptat de către participanții la sistemul de pensii. Activele fondurilor de pensii administrate privat sunt înglobate astfel în circuitul economiei reale, de creșterea acesteia depinzând direct creșterea bunăstării generale. Pensia administrată privat (Pilonul II) provine din partea de contribuție la sistemul de pensii care a fost redirecționată de la sistemul public (pensia de stat Pilon I) către un fond de pensii administrat privat de către entități specializate. Aderarea la un fond de pensii administrat privat Pilon II este obligatorie pentru persoanele cu vârste până în 35 ani şi opţională pentru persoanele cu vârste cuprinse între 35 şi 45 de ani. În 2015, cota aferentă fondurilor de pensii administrate privat Pilon II, inclusă în contribuţia individuală de asigurări sociale, este de 5%. Aderarea iniţială la fondurile de pensii administrate privat s-a desfăşurat în perioada 17 septembrie 2007 – 17 ianuarie 2008 şi a presupus obligaţia tuturor persoanelor ce se încadrau în limitele de vârstă de a alege unul dintre fondurile de pensii administrate privat, autorizate în România. Ulterior aderării iniţiale, persoanele obligate să adere şi care nu au ales un fond de pensii în perioada menţionată au fost repartizate aleatoriu.
Sistemul pensiilor administrate privat (obligatorii) – Pilonul II
Pensiile administrate privat, Pilonul II sau „pensiile private obligatorii” aşa cum mai sunt cunoscute de publicul larg se caracterizează prin direcţionarea unei cote din contribuţia personală de asigurări sociale, plătită obligatoriu lunar în sistemul public, către fonduri de pensii administrate privat. Cu alte cuvinte, contribuţia la un fond de pensii administrat privat Pilon II nu a reprezentat și nu reprezintă o reținere, plată sau contribuție suplimentară a ta, aceeași cotă din salariu fiind reținută, dar ea fiind împărțită între sistemul public și cel privat, la ce administrator de fonduri alegi tu. Cota transferată către Pilonul II a crescut gradual, pornind de la 2% în anul 2008, urmând să ajungă la 6% (procent din veniturile salariale brute) în anul 2016, reprezentând sume care altfel ar fi fost virate către bugetul asigurărilor sociale de stat. Simultan, fiind o redistribuire, a scăzut corespunzător procentul transferat către sistemul public Pilon I, totalul contribuțiilor fiind mereu constant pentru cotizant, viitorul pensionar. Dreptul la pensia privată se deschide la momentul pensionării, în concordanţă cu vârsta de pensionare din sistemul public. Plata pensiei se va face de către un furnizor de pensii, ales de participant. Pensia privată este stabilită pe baza calculului actuarial, în funcţie de activul personal net rezultat din suma acumulată prin contribuţii şi din investirea acestora de către administratorul fondului de pensii. Activul personal net este suma acumulată de un participant la un fond de pensii administrat privat. Activul personal net se determină înmulţind numărul de unităţi de fond deţinute, calculate în funcție de valoarea cotizațiilor și de randamentul fondului, cu valoarea la zi a unităţii de fond. În cazul persoanelor al căror activ personal net, la data deschiderii dreptului la pensie, este prea mic pentru a putea primi o pensie privată, precum şi în cazul persoanelor pensionate prin invaliditate pentru afecţiuni care nu mai permit reluarea activităţii, banii vor fi încasați sub formă de plată unică. Participarea la sistemul de pensii administrate privat (Pilon II) este obligatorie pentru persoanele asigurate la sistemul public de pensii cu vârsta de până la 35 ani şi opţională pentru cele cu vârsta cuprinsă între 35 de ani şi 45 ani. Dacă te încadrezi în această categorie, te numești participant la sistemul de pensii administrate privat. Odată intrat în acest mecanism, conform legislaţiei în vigoare, nu există posibilitatea ieşirii din sistemul de pensii administrate privat, dar este permis transferul între fonduri. Banii acumulaţi în contul fondului de pensii se pot moşteni în cazul în care decesul participantului are loc înainte ca acesta să solicite deschiderea dreptului la pensie. Deci ei nu sunt pierduți pentru moștenitori, aceștia având calitatea de beneficiari.
Cum funcționează Pilonul II
Odată cu introducerea noțiunii de „pensie privată obligatorie”, întregul sistem de pensii a fost marcat de o schimbare radicală, persoanele asigurate în sistemul de pensii publice care au devenit participanți la Pilonul II, având „conturi individuale”, fiecare dispunând de un cont personal deschis la fondul privat ales în care se acumulează contribuţiile proprii. Aceste contribuţii sunt investite, pentru a obţine beneficii financiare viitoare, încasabile la pensie. Administratorii fondurilor de pensii administrate privat preiau contribuția și o investesc, evidența acestor investiții fiind evidențiată separat în contul personal al fiecărui participant. Administratorul unui fond de pensii este o societate autorizată A.S.F. pentru a administra fondurile de pensii ale participanţilor. Nu uita să verifici modul în care banii tăi sunt investiţi de către administratorul fondului de pensii administrate privat. Oricând se poate vedea câţi bani s-au strâns în contul aferent pensiei private. La fel cum băncile ţin evidenţa banilor existenţi în contul fiecărui client, şi fondurile de pensii administrate privat au conturi pentru fiecare participant. Unitatea de măsură, în acest caz, este unitatea de fond. Dacă la o companie capitalul este împărţit în acţiuni, în cazul unui fond de pensii averea sa este divizată în unităţi de fond. De fiecare dată când o persoană plăteşte o contribuţie, aceasta este transformată automat în unităţi de fond. Valoarea unităţii de fond este raportul dintre valoarea activului net al fondului de pensii la o anumită dată şi numărul total de unităţi ale fondului la aceeaşi dată. La vârsta pensionării, administratorul plătește participantului suma cuvenită. Beneficiul minim garantat este suma contribuţiilor plătite, minus comisioanele legale şi, eventual, penalităţile de transfer. În concluzie, putem spune că protecţia cea mai bună pentru un viitor confortabil este un puternic plan financiar. De aceea, fiecare dintre noi are nevoie de o strategie pe termen lung încă de la primul venit. Cu cât începem mai devreme construcţia acestui viitor financiar, cu atât el va fi mai puternic şi vom beneficia de o bătrâneţe mai confortabilă, lipsită de griji.
Beneficiile sistemului de pensii administrate privat:
În sistemul de pensii administrate privat, contribuţiile sunt nominale şi devin proprietatea participantului imediat ce sunt virate în contul personal din cadrul fondului de pensii.
Până la pensionare ai dreptul:
- să alegi fondul de pensii administrat privat în funcție de performanțele administratorului acestuia de a-ți investi pe termen lung banii;
- să transferi plata contribuțiilor și contribuțiile trecute la un alt fond de pensii administrat privat;
După pensionare ai dreptul:
- să utilizezi activul personal pentru încasarea pensiei private;
- să primești sub forma unei plăţi unice, suma acumulată pentru pensia privată, în anumite cazuri excepţionale, prevăzute de legislaţie;
- să beneficiezi în continuare de administrarea activelor din care este plătită pensia ta.
Persoanele care plătesc contribuţii de asigurări sociale (C.A.S.) pot beneficia atât de pensie publică (numită şi „pensie de la stat”), cât şi de pensie administrată privat, în funcţie de valoarea C.A.S.-ului plătit în decursul anilor, până la vârsta de pensionare. O parte din contribuţiile virate către stat, din veniturile salariale brute, se direcționează către fondurile de pensii administrate privat. După pensionare, pensia privată va fi încasată, sub forma unei sume plătite periodic participantului, în mod suplimentar şi distinct de cea furnizată de sistemul public de pensii. Pensia se plăteşte participantului, mandatarului desemnat de acesta prin procură specială, sau reprezentantului legal al acestuia, numai după atingerea vârstei legale de pensionare. Participantul al cărui activ personal net nu este suficient pentru acordarea unei pensii private minime stabilite legal poate primi direct banii strânşi în contul de pensie privată sub forma unei plăţi unice. La fel se poate p roceda şi în caz de invaliditate pentru afecţiuni care nu mai permit reluarea activităţii. În cazul decesului unui participant înainte de deschiderea dreptului la pensie privată, beneficiarilor (moștenitorilor participantului) li se deschide câte un cont la ultimul fond de pensii la care a contribuit participantul decedat, în care se transferă activele cuvenite fiecăruia. Drepturile beneficiarilor sunt aceleaşi cu cele ale participanţilor pe care îi moştenesc. Beneficiarul are dreptul, după caz, la cumularea conturilor la un singur fond de pensii administrat privat, dacă are calitatea de participant la un alt fond de pensii, sau la plată unică, dacă nu are calitatea de participant. În cazul schimbării locului de muncă, a domiciliului sau a reşedinţei în altă ţară, stat membru U.E. sau aparţinând Spaţiului Economic European, participantul păstrează dreptul la pensia privată obținută în cadrul schemelor de pensii private din România şi aceasta se plăteşte acestuia sau beneficiarului său, după caz, în acel stat, în cuantumul rămas după scăderea tuturor taxelor şi a cheltuielilor aferente plăţii.
